Analize medicale

Acid uric seric

Definitie si caracteristici:

Acidul uric este rezultatul degradarii acizilor nucleici, el reprezinta produsul final al metabolismului purinelor. Cea mai mare parte din acidul uric este depozitata de catre rinichi in urina , o mica parte este eliminata prin fecale. Cresterea cantitatii de acid uric conduce la aparitia afectiunii  numita guta (=  inflamatie la nivelul articulatiilor).Cauzele pentru acumularea acidului uric sunt determinate fie de o tendinta genetica de a-l produce in exces, fie o disfunctionalitate la nivelul rinichilor, care face imposibila eliminarea acestuia.

Ce indica:

Testul pentru determinarea acidului uric este efectuat pacientilor care prezinta manifestari clinice de guta , celor diagnosticati cu guta in vederea monitorizarii acesteia, precum si pacientilor care au efectuat tratamente cu radiatii sau chimioterapie .

Recomandari pentru determinarea acidului uric:

• suspiciune de guta

• monitorizarea tratamentului gutei

• evaluarea insuficientei renale

• boli infectioase

• monitorizarea in tratamentul cu citostatice

• toxemia de sarcina

Valori de referinta:

In sange: 3.0-5.7 mg/dL

Variatii fiziologice:

Alimentatia bogata in purine conduce la cresterea acidului uric, iar alimentatia saraca in purine produce o scadere a acidului uric care poate ajunge la 0,8 mg / 100 ml sange.

Concentratia acidului uric variaza in functie de varsta, factori genetici, alimentatie, sex, diferite stari fiziologice (menopauza, efort fizic ).

Acidul uric este mai scazut la copii decat la adulti, la femei valoarea lui este mai mica decat la barbati.

Factori de interferenta:

Stresul, exercitiul fizic intens, postul negru, obezitate, statusul postoperator pot fi cauze ale cresterii temporare ale nivelului acidului uric.
Medicamente care pot creste valoarea acidului uric:
– acid nicotinic (doze mari), teofilina, blocanti betaadrenergici (propanolol, atenolol,timolol, nadolol, ), corticosteroizi (in leucemii acute), ciclosporina, diazoxid, diuretice (acetazolamida, furosemid,clortalidon, acid etacrinic, triamteren tiazide ), fenotiazine, epinefrina, etanol, etambutol, pirazinamida, norepinefrina,  salicilati (doze mici), unele antineoplazice (asparaginaza, cisplatin,vincristin, clorambucil, fludarabina,  mecloretamina, hidroxiuree, idarubicin ) .
Medicamente care pot scadea valoarea acidului uric:
-aspirina, acid ascorbic, alfametildopa, alopurinol, dietilstilbestrol, desferoxamin, corticosteroizi,  indometacin, enalapril, ibuprofen, spironolactona,  manitol, probenecid, verapamil.
Aspirina modifica valoarea acidului uric. Persoanele care folosesc aspirina foarte rar sau deloc pot prezenta o crestere a nivelul acidului uric in sange; administrata in doze foarte mari insa( de exemplu in tratamentul artritei reumatoide),  determina scaderea acidului uric.

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale acidului uric se intalneste in urmatoarele cazuri :

guta

insuficienta renala cronica

toxicoza gravidica

tratamente cu medicamente antimicotice si antimetabolice

intoxicatiile cu plumb si mercur

terapie cu ACTH sau hidrocortizon

leucemii si sindroame mieloproliferative cronice

limfom, mielom multiplu,  alte neoplasme diseminate,

chimioterapie antineoplazica

anemie pernicioasa

anemie hemolitica

hipertrigliceridemie

psoriazis

acidoza metabolica, cetoacidoza diabetica

sindrom Lesch- Nyhan

boala von Gierke,

sindrom Down

hipoparatiroidism

hiperparatiroidism primar

hipotiroidism

rinichi polichistic

sarcoidoza

Scaderi patologice:

Valorile scazute ale uricemiei sunt mentionate in urmatoarele cazuri :

SIADH

boala Hodgkin

acromegalie

boala Wilson

sindrom Fanconi

boala celiaca

xantinurie

Alte informatii utile:

In cazul persoanelor care au guta sau au calculi renali, este necesara evitarea alimentelor bogate in purine: organe (in special rinichi si ficat), precum si al sardinelor.

Alcoolul etilic scade eliminarea acidului uric din organism.

Albumina serica

Definitie si caracteristici:

Albumina este componentul proteic cel mai important al plasmei, lichidului cefalorahidian ,urinii. Ea este sintetizata in ficat si alimenteaza tesuturile, transporta hormonii, vitaminele, medicamentele , calciu si intervine in coagularea sangelui.

Ce indica:

Scaderea albuminei este intalnita in multe afectiuni, de aceea , analiza este folosita in diagnosticarea acestora, pentru monitorizarea starii de sanatate , pentru observarea  evolutiei unei boli .

 Recomandari pentru determinarea albuminei:

Scaderea albuminei poate indica o afectiune hepatica, dar pentru stabilirea unui diagnostic este necesara efectuarea unor teste suplimentare. De asemenea, scaderea albuminei mai poate insemna si faptul ca rinichii nu pot stopa pierderile de albumina prin urina; in acest caz este necesara si verificarea cantitatii de albumina prezenta in urina.

Alte cazuri in care albumina este scazuta sunt :inflamatiile, malnutritia, boala Crohn ( organismul nu poate absoarbi corect proteinele ) sau in cazul in care are loc pierderea acesteia din intestine.

Createrea albuminei poate insemna deshidratarea corpului.

Valori de referinta:

< 1 an 3.0 – 5.2 g/dL

>1 an 3.5 – 5.2 g/dL

Variatii fiziologice:

Repausul la pat timp indelungat poate determina scaderea albuminei. Sarcina determina scaderea albuminei serice, prin cresterea volumului plasmatic.

Factori de interferenta:

Serurile lipemice cu o concentratie crescuta de grasimi pot interfera rezultatele testului.

Medicamente care pot produce scaderea albuminei serice: alopurinol, acid valproicasparaginaza, azatioprina, prednison (doze mari), clorpropamida, cisplatin, fenitoina, dapson, dextran, nitrofurantoin, contraceptive orale, estrogeni, ibuprofen, izoniazid .

Progesteronul poate produce cresterea valorii albuminei serice.

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale albuminei se intalneste in urmatoarele cazuri :

deshidratare severa

hemoconcentratie

 Scaderi patologice:

Valorile crescute ale albuminei se intalneste in urmatoarele cazuri :

boli hepatice(hepatita, ciroza hepatica, insuficienta hepatica)

alcoolism cronic

analbuminemie ereditara

sindrom nefrotic

infectii

neoplazii

enteropatie cu pierderi de proteine

hemoragii masive

hiperhidratare

afectiuni dermatologice

arsuri severe

Amilaza serica

 Definitie si caracteristici:

Amilazele sunt enzime care au rolul de a hidroliza amidonul. Ele sunt enzime de secretie exocrina si se prezinta  in ser sub doua forme izoenzimatice principale: amilaza pancreatica (40% din amilaza serica totala) si amilaza salivara (60% din amilaza serica totala). Enzima mai este prezenta in cantitati mult mai mici in ficat, sucul duodenal, intestinul subtire, trompele uterine, muschii scheletici.

Amidonul este un polizaharid alcatuit din doua componente moleculare: amiloza si amilopectina.

Rolul amilazei este de a scinda legaturile amilopectinei , cu producerea de oligozaharide.

Când tubul pancreatic este blocat sau cand celulele din pancreas sunt afectate , cantităţi mari de amilază ajung în sânge, crescand astfel concentraţia acesteia atat în sânge  cat  şi in urină.

 Ce indica:

Determinarea amilazei se efectueaza impreuna cu testul de determinare a lipazelor (=enzime produse de glandele din intestinul subţire si de pancreas), pentru a stabili diagnosticul sau de a monitoriza pancreatita acuta sau cronica, evaluarea de urgenta a starii de abdomen acut.

Recomandari pentru determinarea amilazei:

Determinarea amilazei se efectueaza atunci cand un pacient are simptome ale afectarii pancreasului : dureri abdominale severe , febra , greata, pierderea poftei de mancare.  Se recomanda a se efectua  testul de amilaza si din urina cat si cel din sange. Cresterea nivelului urinar al amilazei este secundara cresterii la nivelul sangelui, daca functionarea renichilor este normala.

Valori de referinta:

Amilaza serica : 20 – 100 UI

 Variatii fiziologice:

Cresteri moderate pot aparea in sarcina normala, iar valori scazute se inregistreaza la sugari.Cresteri moderate ale amilazei (≤ 4 x valoarea normala) pot surveni in insuficienta renala , fara semnificatie; valori crescute ( datorita izoenzimei salivare in special) apar in cetoacidoza de origine diabetica.

 Factori de interferenta:

Medicamente care pot creste valoarea amilazei:

-asparaginaza, azatioprina, acid valproic, etanol, captopril, corticosteroizi, ciproheptadin, didanosin, estrogeni, cimetidina, clofibrat, acid etacrinic, furosemid,  indometacin, ibuprofen, acid mefenamic,  zalcitabin, contraceptive orale, pentamidin,metildopa, nitrofurantoin,  sulindac, tetraciclina, fenilbutazona, sulfonamide, diuretice tiazidice.

Medicamente care pot scadea valoarea amilazei:

–somatostatin, zidovudin, steroizi anabolizanti, propiltiouracil, cefotaxim, lamivudin, .

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale amilazei se intalnesc in urmatoarele cazuri:

Afectiuni ale pancreasului : pancreatita acuta ( apare dupa 3-6 ore ), pancreatita cronica cutizata, neoplasme de cap de pancreas

Boli ale aparatului cardiovascular:insuficienta cardiaca congestiva, hipertensiunea arteriala,

Boli ale aparatului respirator:  infarct pulmonar , neoplasm

Boli ale aparatului uro-genital: chistul ovarian, insuficienta renala, afectiuni ale prostatei,  post-transplantul renal

Boli ale aparatului digestiv: stari post-operatorii , ulcerul perforat, peritonite, ocluzia intestinala, suferinte ale ampulei lui Vater

Boli ale glandelor anexe ale tubului digestiv:hepatita cronica activa, insuficienta hepatica, hepatita cirogena  colecistita acuta

Boli de nutritie: diabetul zaharat in faza decompensata

Boli infectioase: parotidita epidemica

Starile de soc-posttraumatism, arsuri

Explorarea functionale cu substante de contrast pentru caile biliare si pancreatice sau dupa explorari radiologice

Paratiroidism

Calculi salivari,

Traumatismele cerebrale severe

Scaderi patologice:

Valorile scazute ale amilazei apar in afectiunile care determina o distructie marcanta si extinsa a pancreasului , pancreatectomii, pancreatita cronica severa, in cazul unor leziuni hepatice severe.

Alte informatii utile:

Pancreatita cronică este adesea asociată cu alcoolismul.

În pancreatită acută, valorile amilazei cresc in paralel cu ale lipazei, dar nivelurile cresc  mai lent decât cele ale acesteia şi rămân crescute un timp mai indelungat.

APTT (Timp partial activat de tromboplastina)

 Definitie si caracteristici:

APTT este un test care masoara capacitatea de coagulare a sangelui.

Procesul de coagulare se realizeaza in mai multe etape(in cascada), scopul coagularii fiind acela de a impiedica pierderea de sange.

Majoritatea factorilor care intervin in coagulare se sintetizeaza in ficat; daca pacientul prezinta o afectiune ereditara sau dobandita care afecteaza procesul de sinteza a acestora, coagularea nu se va realiza normal, rezultand sangerari excesive.

Analiza APTT reprezinta perioada de timp (secunde) necesara unei anumite cantitati de sange prezenta intr-o eprubeta sa se coaguleze , in prezenta unor reactivi specifici.

Daca sangele are nevoie de un interval de timp mai mare pentru a se coagula, inseamna ca APTT este “prelungit”.

Ce indica:

Medicul recomanda efectuareaAPTT in cazul unor hemoragii prelungite, in cazul in care alte teste de coagulare prezinta valori anormale sau cand sunt suspiciuni de disfunctionalitati ereditare de coagulare.

Acest test se efectueaza periodic si pacientilor care urmeaza un tratament cu medicamente anticoagulante(heparina), pentru monitorizarea tratamentului.

Valori de referinta:

APTT=26 – 40 secunde.

Valorile normale pot sa prezinte mici variatii in functie de reactivii utilizati.

In cazul in care APTT > 70 secunde, pacientii pot prezenta risc de sangerare spontana.

ASLO

Definitie si caracteristici:

Acest test ofera informatii asupra cantitatii de anticorpi (anticorpi anti streptolizina O) produsi de organism in urma unei infectii provocata de streptococul de grup A.

Cresterea nivelului acestor anticorpi poate determina aparitia unor complicatii serioase poststreptococice: cardita reumatismala, glomerulonefrita poststreptococica, reumatism articular acut(RAA).

Ce indica:

Testul ASLO crescut indica o infectie recenta cu un streptococ. Nivelul ASLO iniţial crescut şi apoi în scădere ne arata că evolutia infecţiei streptococice este pe cale de vindecare, tratamentul aplicat fiind corect.

Recomandari pentru determinarea ASLO:

Testul ASLO se recomanda a se efectua in special copiilor si tinerilor care au suferit recent infectii suspectate a fi provocate de streptococ. In cazul in care aceste infectii nu au fost tratate in mod corespunzator pot aparea complicatii :boli de inima, rinichi, reumatism articular acut.

Anticorpii produsi de organism apar la aproximativ 1- 4 saptamani de la contactul cu infectia streptococica.

Valori de referinta:

Adulti < 200 U/ml

Factori de interferenta:

Tratamentul antimicrobian inhiba raspunsul fata de streptolizina O; de aceea testul nu se va efectua pacientilor care au primit recent antibiotice.

Purtatori sanatosi de streptococ betahemolitic grup A pot prezenta testul ASLO crescut.

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale testului ASLO se intalneste in 80-85% din cazurile de infectii streptococice.

Bilirubina

 Definitie si caracteristici:

Bilirubina este un pigment galben-portocaliu care se afla depozitat în vezica biliara. Ea este sintetizata in celulele macrofage, prin  catabolismul enzimatic al fractiunii hem al hemoproteinelor.

Cea mai mare parte din bilirubina( 80% ) rezulta in urma lizei hematiilor imbatranite sau nesanatoase. Cand acestea ajung la sfarsitul vietii lor (120 zile) sunt  distruse ; prin oxidarea lor se genereaza biliverdina, care este apoi metabolizata in bilirubina.

La un adult sanatos , in 24 ore se produce o cantitate de 250-350 mg de bilirubină .

Bilirubina  este compusa din trei fractiuni:

– bilirubina indirecta ( BI, bilirubina neconjugata) -circula legata de albumina

– bilirubina directa (BD, bilirubina conjugata) circula in sange  legata  de un zahar  sau de un acid glucuronic . Ea ajunge in vezica biliara, unde este metabolizata continuare in prezenta bacteriilor din intestinul subtire şi în final este eliminata prin materiile fecale.

– delta bilirubina (BI)

Bilirubina indirecta se obtine prin calcul , ca o diferenta intre valoarea bilirubinei totale si valoarea bilirubinei directe.

Ce indica:

O cantitate prea mare a bilirubinei in sange poate însemna fie că se sintetizeaza o cantitate  prea mare, fie ca  ficatul nu este capabil să elimine bilirubina ( datorită unor blocaje ale canalelor biliare, a hepatitei cronice, a cirozei sau probleme moştenite cu privire la metabolizarea bilirubinei)

Recomandari pentru determinarea bilirubinei:

În cazul copiilor mai mari si in cazul adultilor, bilirubina se efectueaza pentru a pune diagnosticul sau pentru a monitoriza diferite afectiuni ale ficatului: hepatita, ciroza, in cazul prezentei calculilor biliari sau in cazurile de anemie hemolitica.

Testul pentru determinarea bilirubinei se mai efectueaza si la aparitia unui icter,  pentru  a determina cauza acestuia.

Se recomanda testul si la persoanele care consumă cantităţi mari de alcool , in cazuri de suspiciune de consum de droguri sau in cazul contactului cu  unul din virusii hepatici.

Valori de referinta:

Valori normale bilirubina totala :

Copii mai mari si adulti:<1 mg/dL

Bilirubina directa:<0.3 mg/dL

Bilirubina indirecta:<1 mg/dL

 Variatii fiziologice:

Niveluri crescute ale bilirubinei pot apărea la nou-născuţi, in primele 1-3 zile de la naştere ( icterul fiziologic al nou-născutului). În primele 24 de ore de viaţă, aproape jumatate din copii născuţi la termen şi un procent şi mai mare din copii prematuri pot avea un nivel ridicat al bilirubinei: ficatul, nefiind complet dezvoltat, este incapabil să proceseze bilirubina în exces.

In conditii normale, icterul dispare de la sine în câteva zile.

 Factori de interferenta:

Medicamente care pot creste valoarea bilirubinei:
–acid ascorbic, amfotericina, amiodarona, alopurinol, acetaminofen, acetazolamida, acebutolol, acyclovir, albendazol,  azitromicina, amilorid, amoxapin, alprazolam,  asparaginaza, atorvastatin,  amitriptilina,    antipiretice,  azatioprin, agenti antifungici, antimalarice, busulfan,bleomicina, barbiturice, benazepril,  cefalosporine,clindamicina, clofibrat, captopril, carbamazepin, clonidina, cimetidina, cetirizin, lopidogrel,  clozapina, colchicina, citarabina, ciclofosfamida, ciclosporina, ciproheptadina,  diclofenac, dapsona, dietilstilbestrol, diazepam, diltiazem,  doxorubicin, doxepin, doxiciclina,disopiramida, etambutol, etopozid, eritromicina, enoxaparina, enalapril,  famotidina, fluconazol,  furosemid, flutamida,   gentamicina, ganciclovir, hidralazina, ibuprofen, interferon, isotretinoin, indometacin, idarubicina, imipramina,  ketoconazol, ketoprofen, kanamicina,  lamivudina, levamisol, lisinopril, labetalol, levodopa, lincomicina, medroxiprogesteron, meprobamat, metotrexat, metildopa,  metoclopramid, morfina, netilmicina, nitrofurantoin, ofloxacin,   penicilina, penicilamina, pentoxifilina, progesteron,papaverina, piroxicam, propiltiouracil, propafenona, rifampicina, ramipril, ranitidina, streptomicina, sulfamethoxazol,   trimetoprim, tamoxifen, tolbutamid,  ticlopidina,tacrolimus, tiazide, ticarcilina, tobramicina,vaccinul BCG, alte vaccinuri pentru hepatita , verapamil,  zidovudina.

Medicamente care pot scadea valoarea bilirubinei:

– anticonvulsivante, amikacina,  prednison,  tioridazina, teofilina, ursodiol.

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale acestei analize medicale se intalnesc in urmatoarele cazuri :

-Boli ale ficatului si cailor biliare (hepatita, insuficienta hepatica, ciroza, ficat de staza cancer, obstructie biliara ,colestaza, stricturi, atrezie, traumatisme chirurgicale), pancreatita, nutritie totala parenterala , ictere ereditare, mononucleoza infectioasa.

Scaderi patologice:

Scăderea bilirubinei nu reprezintă un motiv de îngrijorare; de aceea aceasta nu se monitorizeaza.

 Alte informatii utile:

 Bilirubina poate avea efect toxic pentru dezvoltarea creierului nou-născuţilor, insa nivelurile crescute în cazul adulţilor şi copiilor mai mari nu prezintă aceleaşi ameninţări; indică insa prezenţa unei boli care trebuie evaluate şi tratate corespunzator.

Calciu seric total, ionic

Definitie si caracteristici:

Calciul reprezinta principalul component mineral al sistemului osos.

Ionii de calciu joaca rol foarte important in transmiterea impulsurilor nervoase, in contractia fibrelor musculare (inclusiv in contractia muschiului cardiac) si in procesele de coagulare. De aceea, el este esenţial pentru buna funcţionare a muşchilor, a inimii, a nervilor, a procesului de coagulare a sângelui , a osteosintezei.

La un adult sanatos , calciul reprezinta circa 2% din masa corporala.

Ce indica:

Testul pentru determinarea calciului este folosit pentru a diagnostica şi monitoriza diferite boli ale oaselelor, inimii, dintilor si rinichilor . Nivelul calciului total face parte din analizele de rutina.

Un rezultat anormal al calciului total nu este suficient pentru a pune un diagnostic; este necesară efectuarea unor determinari suplimentare (calciul ionic, calciul în urină, fosforul, magneziul, vitamina D şi hormonul paratiroid ) care au rolul de a mentine concentratia calciului in limite normale.

Nivelul calciului total ne ofera informatii despre calciul liber. Pentru ca jumătate din calciul din sânge este legat de albuminele serice, rezultatele testării calciului total in acest caz pot fi modificate de concentratiile acestora din ser.

În aceste cazuri se recomanda masurarea calciului ionic.

Recomandari pentru determinarea calciului :

• afectiuni ale rinichilor

• afectiuni ale tiroidei ,paratiroidei,  boli intestinale , cancer sau malnutriţie

• oboseală, ameţeală,lipsa poftei de mâncare, senzatie de vomă, constipaţie, dureri abdominale, furnicaturi , crampe musculare si abdominale, mictiuni frecvente ,sete crescuta.

Valori de referinta:

Calciu total: Nou nascuti: 9.2 – 10.0 mg/dL

Copii -10-12 mg/dL

Adulti 9.0-11.0mg/dL

Calciu ionic: 3,1 – 5,2 mg/dL

Variatii fiziologice:

Copii prematuri cat şi cei cu o greutate subponderala la nastere, trebuie monitorizaţi în primele zile de la nastere pentru a depista o eventuala hipocalcemia neonatală. Aceasta poate apărea in urma unei dezvoltări insuficiente a glandei paratiroide şi nu determina simptome în toate cazurile.

 Factori de interferenta:

Pentru ca nivelul calciului seric sa fie interpretate cat mai corect, este necesara determinarea simultala a albuminei si a proteinelor serice totale(pentru ca jumatate din cantitatea de calciul din sânge este legata de albuminele serice).

Medicamente care pot creste valoarea calcemiei:

– medicamente antiacide , hormoni androgeni, dietilstilbestrol  danazol, saruri de calciu,  dihidrotahisterol, administrare indelungata a diureticelor , ergocalciferol, isotretinoin, PTH, litiu, progesteron, tamoxifen, vitamina A ,vitamina D.

Medicamente care pot scadea valoarea calcemiei:

– alprostadil, aminoglicozide , albuterol,  asparaginaza, barbiturice (la batrani), carbamazepin, carbenoxolona, carboplatin, calcitonina, corticosteroizi diuretice , ergocalciferol, estrogeni , fluoruri, glucoza, gastrina, glucagon,  indapamid, izoniazida, insulina,  laxative , meticilina, fenitoin, fosfati, plicamicin, saruri de magneziu, solutii saline,  tobramicina, tetraciclina (la gravide), tacrolimus .

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale calciului se intalnesc in urmatoarele cazuri:

hiperparatiroidism

cancer

tuberculoza

sarcoidoza

transpalantul renal

metastaze osose

Scaderi patologice:

Valorile scazute ale calciului sunt mentionate in urmatoarele cazuri:

hipoparatiroidism

niveluri crescute ale fosforului

alcoolismul

pancreatita

malnutriţia

concentratii scăzute ale proteinelor din sânge, în special albumina

deficienţă majoră a calciului din alimentatie

Alte informatii utile:

Pentru screening-ul osteoporozei, se recomanda efectuarea calcemiei din 2 in 2 ani persoanelor cu o varsta mai mare de 50 ani.

Colesterol seric total

 Definitie si caracteristici:

Colesterolul este un alcool de natura organica ( sterol) care intervine in numeroase procese biochimice(producerea de hormoni necesari cresterii, dezvoltarii si reproducerii); deasemenea a fost identificat in membranele celulare din toate organele si tesuturile din organism.

Este constituit din 2 fractiuni:

HDL-Colesterol( =colesterol “bun”) – care elimina excesul de colesterol

LDL-Colesterol( =colesterol “rau”) – care depoziteaza colesterolul in tesuri si organe.

 Ce indica:

Colesterolul trebuie monitorizat pentru a estima riscul de boli cardiovasculare; cresterea nivelului acestuia favorizeaza aparitia unor afectiuni ale cordului si ale vaselor de sange. Cresterea concentratiei peste limitele normale defineste colesterolemia.

 Recomandari pentru determinarea colesterolului:

Determinarea colesterolului total face parte din analizele de rutina , la adultii sanatosi se recomanda efectuarea colesterolului total cel putin o data la 5 ani.

Pacientii care au prescris un regim alimentar si / sau medicamente anticolesterolemiante trebuie sa-si testeze nivelul colesterolului la intervale mult mai mici(cateva luni).

 Valori de referinta:

Adulti: 109-202 mg/dL

Variatii fiziologice:

Pot exista variatii intraindividuale (4-10%) ; variatii sezoniere: cresterea cu pana la 8% in iarna fata de vara.

Alimentatia bogata in colesterol, sarcina pot determina cresteri ale colesterolului.

 Factori de interferenta:

Medicamente care pot creste valoarea colesterolului:
– acid ascorbic,  acid chenodeoxicolic (chenodiol),   aspirina, amiodarona, androgeni, catecolamine, antibiotice, beta-blocante,clopidogrel, ciclosporina, corticosteroizi glucogenici, carbamazepina, clonidina, disulfiram, diuretice (efect mic), ibuprofen, vitamina D, ciclosporine,  etretinat, iergocalciferol (doze mari),levodopa, miconazol, zotretinoin.

Medicamente care pot scadea valoarea colesterolului:
-acid aminosalicilic, asparaginaza, clomifen, clonidina, colestipol, carbutamida, colestiramina, ciproteron acetat, doxazosin, derivati ai acidului fibricestrogeni, fenfluramina,  inhibitori ai 3-hidroxi-3 metilglutaril-CoA reductazei , interferon, hidralazina,  ketoconazol (doze mari), interferon, niacina, neomicina, probucol, prazosin, tiroxina, coenzima „Q10”.

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale colesterolului se intalnesc in urmatoarele cazuri :

ateroscleroza

diabet zaharat

hipotiroidie

sindrom nefrotic

hipercolesterolemia esentiala

obezitate

boli pancreatice

icter obstructiv

alcoolism

Valorile scazute ale colesterolului se intalnesc in urmatoarele cazuri:

hepatite acute, hepatite cronice (numai colesterolul esterificat)

infectii bacteriene

hipertiroidie

hemopatii severe

boli acute

inanitie

BPOC

Alte informatii utile:

Determinarea colesterolului ar trebui efectuată pacientului cand acesta este sanatos. Nivelul colesterolului este scăzut în perioadele de boli acute, din cauza stresului, în urma unui atac de cord ;de aceea se recomandă ca testarea sa se efectueze dupa cel puţin 6 luni.

Creatinina serica

Definitie si caracteristici:

Creatinina este produsa in tesutul muscular in urma unui proces de degradare a creatinei. Creatina este intrebuintata la producerea energiei necesare necesara contractiei musculare.

Sinteza creatininei se realizeaza in rinichi si ficat.

Ce indica:

Determinarea creatininei din sânge se efectueaza împreună cu ureea serică in vederea verificarii functionarii rinichilor.

Recomandari pentru determinarea creatininei:

Se efectueaza fie  la un examen de rutină (pacientilor sanatosi), fie celor suferă de boli acute sau cronice ale rinichilor.

Creatinina se determina si pacientilor care urmeaza sa fie supusi unor proceduri, pentru evaluarea functiilor rinichilor.

 Valori de referinta:

La adulti:  Barbati: 0.7-1.3 mg/dL

Femei: 0.5-1.2  mg/dL

Variatii fiziologice:

O dieta alcatuita excesiv din carne poate determina cresterea valorii creatininei serice ,un procent de15-30% din creatinina eliminata in 24 ore provine din alimentatie.

 Factori de interferenta:

Valoarea creatininei depaseste maximul limitei admisibile atunci cand este pierduta o mare parte din functia renala; de aceea, in cazul leziunilor renale minore, creatinina serica este in limite normale.

 Medicamente care pot creste valoarea creatininei:

acid ascorbic, acid nalidixic, acebutolol, acetaminofen,  acyclovir, albendazol, antiacide  amikacin, amilorid, azitromicina, aztreonam, amiodarona, amfotericina B, alcaline, alprazolam, asparaginaza, aspirina, azatioprina,  barbiturice, bisoprolol, captopril, carbamazepin, capreomicin, carvedilol, caspofungin, cefixim, cefoperazon, cefaclor, cefamandol, cefazolin, cefotaxim, cefotetan, ceftizoxim, ceftriaxon, cefuroxim, cefalexin, cefaloridin, cefalotin,cefoxitin, cefpodoxim, ceftibuten,  cetirizin, clorotiazida,  cidofovir, cotrimoxazol, colistin, ciclosporina, cimetidina, cinoxacin, clorpropamid, clortalidona, ciprofloxacin, claritromicina, clofibrat, cisplatin, clonidina,  danazol, diuretice, doxorubicina, doxiciclina, dextran, diclofenac, disopiramida, enalapril, enfluran, epoetin alfa,  etretinat, eprosartan, etambutol, etidronat,fenoprofen, fludarabina, foscarnet, flucitozina, furosemid, gemfibrozil,  griseofulvina,gentamicina, hidralazina, hidroxiuree, hidroclorotiazid,  ibuprofen, idarubicina, isotretinoin, imipramina, indometacin,  ketoprofen, kanamicina, labetalol,  lidocaina, lisinopril, litiu, leuprolid, levodopa, losartan, lovastatin,  meropenem, meticilina, manitol, acid mefenamic, metotrexat, metildopa,  mitomicina, mitoxantrona, metilprednisolon, metoprolol, moxalactam,  netilmicina, nifedipina, nitrofurantoin, naproxen, neomicina,norfloxacin, ofloxacina, oxacilina,  penicilina, pentamidina, pentostatin, piperacilina, pamidronat, penicilamina,piroxicam, prednison, propafenona,  ranitidina, ramipril, streptokinaza, streptomicina,  sulfasalazina, sulindac, streptozocin, sulfametoxazol, tacrolimus, tetraciclina,  tobramicina, tramadol, ticarcilina, ticlopidin, trandolapril, tretinoin,  trimetroprim, triamteren, triazolam, ursodiol, vancomicina, vasopresina, valsartan, vitamina D.

Medicamente care pot scadea valoarea creatininei:

acid valproic, canabis, zidovudina, glucocorticoizi.

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale acestei analize medicale se intalnesc in urmatoarele cazuri:

insuficienta renala cronica

calculi renali

infecţii bacteriene ale rinichilor

afectiuni ale prostatei

flux redus de sânge la rinichi

acromegalie

distrofia musculara progresiva

eclampsie

afectiuni extrarenale insotite de diaree, varsaturi, transpiratii profuze

postoperator in interventii de urgenta, soc,

politraumatisme

diabet zaharat, hiperuricemie

mielom

sarcina

tratamente cu medicamente nefrotoxice

Scaderi patologice:

Valorile scazute ale creatininei sunt mentionate in urmatoarele cazuri:

afectiui musculare

afectiuni hepatice severe

hipertiroidism

Creatinkinaza (CK )

Definitie si caracteristici:

Creatinkinaza este o enzima care se afla in concentratii mari in muschii scheletici (CK MM) si in muschiul cardiac (CK MB), dar si in la nivelul creierului (CK BB), in concentratii mult mai mici.

Creatinkinaza intervine in procesul de eliberare de energie necesara procesului de contractie musculara.

Ce indica:

Cresterea valorii creatinkinazei are loc atunci cand fibrele musculare scheletice si fibrele miocardului sunt afectate.

Recomandari pentru determinarea creatinkinazei:

Determinarea creatinkinazei este efectuata in cazul diverselor afectiuni musculare sau cand un pacient acuza dureri in zona pieptului sau prezinta alte simptome ale unui atac de cord.

Valori de referinta:

 Femei: 24 -170 U/L

Barbati: 24 – 195 U/L

Variatii fiziologice:

Travaliul, efortul fizic crescut, ridicarea unor greutati pot creste valoarea CK.

 Factori de interferenta:

In cazul afectiunilor cardiace , valoare creatinkinazei totale poate fi in limite normale ; insa determinarea CK-MB prezinta valori crescute.

Medicamente care pot creste valoarea creatinkinazei:
– amfotericina B, acid aminocaproic, carbenoxolona, carteolol, captopril, clindamicina, clonidina, colchicina, ciclopropan, clorpromazina, clofibrat,  diclofenac, digoxin,danazol,  gemfibrozil, haloperidol,  lovastatinul , izotretinoin, insulina, levamisol, lidocaina, litiu, labetalol, lamivudina, D-penicilamina,proclorperazina, propranolol, pindolol, streptokinaza, trimetroprim, zalcitabin.

Medicamente care pot scadea valoarea creatinkinazei:
– amikacin, aspirina, dantrolen, prednison, vitamina C.

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale creatinkinazei se intalnesc in urmatoarele cazuri:

infarct miocardic acut

miocardita severa

distrofie musculara Duchnne

dupa interventii chirurgicale pe cord deschis si defribilare electrica

traumatisme ale muschilor

convulsii

sindromul mialgie-eozinofilie

hipertermie maligna

ischemii

sindrom Reye

hemoragie subarahnoidiana

Scaderi patologice:

Valorile scazute ale creatinkinazei sunt mentionate in urmatoarele cazuri:

afectiuni hepatice cauzate de alcool

corticoterapie

colagenoze

reducerea masei musculare determinata de tumori maligne

Alte informatii utile:

Injectiile intramusculare pot determina cresteri de 2-6 ori a valorii creatinkinazei.

Fibrinogen

 Definitie si caracteristici:

Fibrinogenul este o proteina prezenta in plasma si in α-granulele plachetare. Sinteza acesteia are loc la nivel hepatic , iar rolul ei este de a interveni in procesul de coagulare a sangelui . In cazul in care un vas de sange este afetat, fibrinogenul solubil se transforma sub actiunea trombinei in fibrina insolubila, producand astfel o bariera care impiedica piererea de sange.

 Ce indica:

Analiza fibrinogenului se efectueaza deobicei împreună cu alte teste de coagulare, pentru a observa capacitatea de raspuns a organismului la aparitia unei hemoragii.

Recomandari pentru determinarea fibrinogenului:

Medicul recomanda efectuarea fibrinogenului in cazul unor hemoragii prelungite, in cazul in care alte teste de coagulare prezinta valori anormale sau cand sunt suspiciuni de disfunctionalitati ereditare de coagulare.

Se urmareste cantitatea de fibrinogen sintetizata de catre ficat , monitorizarea terapiei trombolitice  in caz de risc de aparitie a bolilor cardio vasculare.

 Valori de referinta:

Fibrinogen: 200-400 mg/dL

 Factori de interferenta:

Medicamente care pot creste valoarea fibrinogenului:
–  aspirina, contraceptive orale ,estrogeni, chimioterapice, pirazinamida, uleiul de peste

Medicamente care pot scadea valoarea fibrinogenului:
–acid valproic,niveluri crescute ale antitrombinei III, L-asparaginaza, activatori ai plasminogenului,  atenolol, hormoni androgeni, pentoxifilin, cefamandol,clofibrat, danazol, 5-fluorouracil, kanamicina, medroxiprogesteron, prednison,preparate cu fier, steroizi anabolizanti, ticlopidina.

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale fibrinogenului se intalnes in urmatoarele cazuri :

afectiuni inflamatorii

infectii

pneumonii

unele afectiuni cardio-vasculare

sindrom nefrotic

afectiuni oncologice

reumatism poliarticular acut

diabet

Scaderi patologice:

Valorile scazute ale fibrinogenului sunt mentionate in urmatoarele cazuri :

afectiuni hepatice

malnutritie

afectiuni oncologice

afectiuni obstreticale

Alte informatii utile:

Transfuziile efectuate in ultima luna pot determina modificarea fibrinogenului.

Fosfataza alcalina

Definitie si caracteristici:

Fosfataza alcalina (ALP) este o enzima care se afla in cantitati mari in oase si in ficat; in cantitati mici se afla in intestin si placenta. Ce indica:Cresterea  fosfatazei alcaline se recomanda pacientilor care prezintă simptome ale unei afectiuni hepatice; aceasta poate indica medicului existenta unui blocaj la nivelul canalelor biliare.Recomandari pentru determinarea acidului uric:Testul se recomanda ca parte a examenului general in vederea depistarii disfuncţionalităţilor oaselor sau ale ficatului.Valori de referinta:Fosfataza alcalina(ALP)   Copii:180-1200 U/L Adulti:98-279 U/L Variatii fiziologice: Copiii prezinta un nivel mai ridicat al fosfatazei alcaline deoarece ei au sistemul osos in crestere; exista variatii si in functie de sex. Factori de interferenta: Medicamentele care produc colestaza precum si cele care produc afectare hepatocelulara pot determina cresterea fosfatazei alcaline.\ Medicamente care pot scadea valoarea fosfatazei alcaline: acyclovir, azatioprina,  contraceptive orale, clofibrat,calcitriol, ciclosporina, danazol, estrogeni, pamidronat, penicilamina , prednison, tamoxifen, ursodiol, vitamina D. Cresteri patologice: Valorile crescute ale fosfatazei alcalize (ALP) sunt mentionate in urmatoarele cazuri: afectiuni ale ficatului si cailor biliare afectiuni osoase pancreatita acuta hipertiroidism, hiperparatiroidism infarct intestinal cancer insuficienta cardiaca congestive Scaderi patologice: Valorile scazute ale fosfatazei alcalize (ALP) sunt mentionate in urmatoarele cazuri: hipotiroidism hipofosfatemie malnutritie Alte informatii utile: Sarcina poate determina creşterea fosfatazei alcaline. Gamma -glutamiltransferaza- GGT   Definitie si caracteristici: GGT este o enzima cu un rol important in metabolismul substantelor toxice , carcinogene si a mediatorilor inflamatiei . Concentratia acesteia din sange creste atunci cand ficatul nu este sanatos , sau cand canalele biliare sunt afectate, dar nu ajuta la diferentierea acestora. Ce indica: Testul pentru determinarea GGT se efectueaza pentru a depista afectiuni ale ficatului sau ale canalelor biliare. Se utilizeaza si pentru a depista consumul excesiv de alcool , nivelul GGT la alcoolici poate fi crescut si de 50 de ori. Recomandari pentru determinarea GGT:

Se recomanda determinarea GGT persoanelor care prezinta semne ale afectarii ficatului: icter, ameteli, oboseala, voma, dureri in hipocondrul drept, prurit.

In bolile hepato-biliare, GGT se determina impreuna cu nivelurile fosfatazei alcaline.

Valori de referinta:

Barbati: 11 – 50U/L

Femei: 7 – 32 U/L

Variatii fiziologice:

Copii prezinta un nivel mai crescut de fosfor; exista si diferente sezoniere: (mai mari in lunile de vara decat in lunile de iarna) si circadiene (mai mari dimineata decat seara).

Stresul poate determina un nivel mai crescut al fosforului din sange.

In schimb, malnutritia severa provoaca hipofosfatemie.

 Factori de interferenta:

Cresteri usoare ale GGT pot fi determinate si de obezitate, afectiuni cardiace, renale, stari postoperatorii.

Medicamentele care produc colestaza precum si cele care afecteaza hepatocitul pot determina cresterea GGT.

Medicamente care pot scadea valoarea GGT:

– azatioprina, bezafibrat, clofibrat, estrogeni conjugati, fenofibrat, metotrexat, ursodiol.

 Cresteri patologice:

Cresterea GGT indica existenta unor afectiuni la nivelul ficatului, dar fara a le specifica.

Alte cauze ale cresterii GGT: infarct miocardic acut, pancreatite acute,sindrom nefrotic,   insuficienta renala acuta,  diabet zaharat,  tumori ,neoplasme, hemoragii cerebrale .

 Alte informatii utile:

In cazul femeilor, are loc o crestere a nivelului  GGT o data cu vârsta .

Glucoza serica

 Definitie si caracteristici:

Glucoza este un monozaharid care rezulta din digestia carbohidratilor sau din transformari ale glicogenului la nivelul ficatului.

Glucoza reprezinta principala sursa de energie a organismului, are rol de a sustine activitatea la nivel celular.

Nivelul constant al glucozei din sange (glicemia) este mentinut in principal de doi hormoni: glucagonul si insulina. Glucagonul accelereaza transformarea glicogenului in glucoza, crescand astfel glicemia, iar insulina mareste permeabilitatea la glucoza a membranelor celulare , transporta glucoza la nivelul celulelor , favorizeaza formarea glicogenului si scade astfel concentratia glucozei din sange.

Dacă echilibrul glucoză/insulină este deteriorat , are loc cresterea productiei de insulina de catre celulele pancreasului precum si eliminarea excesului de glucoza prin urina.

Cresterea concentratiei de glucoza din sange (hiperglicemia) , provoaca afectiunea numita diabet zaharat , caracterizata prin urmatoarele simptome sugestive: poliurie(mictiuni frecvente), polidipsie(sete accentuata), scadere ponderala inexplicabila. Acesta este o afectiune frecvent intalnita si care se poate asocia cu o reducere a sperantei de viata , aparitia unor complicatii microvasculare specifice, cu o serie de disfunctionalitati ale aparatului cardiovascular.

Ce indica:

Determinarea glicemiei se efectuează pentru a măsurarea concentratia glucozei din sânge in vederea diagnosticarii diabetului zaharat, pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului acestuia, dar si pentru a depista cazurile de hipoglicemie.

Glicemia poate fi măsurată :

– dimineaţa (glicemie bazală, à jeune)

– la 2 ore dupa masa

– in orice moment al zilei, indiferent de timpul de la ultima masa („random”).

– in cadrul testului de toleranta la glucoza (dupa 2 ore de la administrarea a 75 g de

glucoza)

Recomandari pentru determinarea glucozei:

Determinarea glicemiei se efectueaza in special pacientilor diagnosticati cu diabet , prediabet , in caz de obezitate , dar si celor care prezinta prezinta simptome ale hipoglicemiei:(tremur, transpiraţie, senzaţie de foame, stare de confuzie, anxietate, vedere înceţoşată).

Monitorizarea glicemiei este necesara si pentru femeile gravide (între săptămânile 24 şi 28 ), în vederea depistarii diabetului gestaţional.

Valori de referinta:

Glucoza bazala: 70-105 mg/dL

Variatii fiziologice:

Cercetarile efectuate asupra nivelului glicemiei in decursul a 24 de ore , in functie de mese, au aratat ca aceasta creste mai mult dupa masa de pranz.

In timpul sarcinii glicemia mamei poate scadea cu 15-20% , deoarece aportul energetic al fatului provine din glucoza mamei.

 Factori de interferenta:

Valoarea glicemiei poate creste usor la persoanele obeze, sedentare, la fumatori, in timpul sarcinii. Cresteri ale glicemiei pot aparea si in urma unor interventii chirurgicale, dupa anestezie.

Scaderea glicemiei se poate intalni dupa un efort fizic intens , la pacientii cu eritrocitoza  sau leucocitoza accentuata.

Medicamente care pot creste valoarea glicemiei:
– acid nicotinic (doze mari) ,ACTH, asparaginaza, corticosteroizi, cafeina, calcitonina,  carbonat de litiu, contraceptive orale, diazoxid, diuretice , dopamina, estrogeni, epinefrina,  fructoza, fenotiazine, fenitoin, glucagon, indometacin, morfina, , octreotid , rifampin, streptozotocin, teofilina, D- tiroxina,tiabendazol.

Medicamente care pot scadea valoarea glicemiei:

– beta blocanti adrenergici, acetominofen (doze toxice), antihistaminice, analogi ai guanetidinei, steroizi anabolizanti (la diabetici),  aspirina (doze toxice), bezafibrat, ciproteron, captopril,  disopiramid, etanol, fenfluramina (la diabetici),  indometacin , pentamidina (dupa cateva zile), protionamida,  pivampicilina, spironolactona, trometamina.

 Cresteri patologice:

 Valorile crescute ale glicemiei se intalnesc in urmatoarele cazuri:

diabet zaharat

boala Cushing

pancreatita acuta/cronica

intoxicatii (cofeina, monooxid de carbon)

consumul excesiv de alimente

diverse infectii

hipertiroidismul

afectiuni ale pancreasului

afectiuni renale cronice

boala hepatica avansata

stress acut emotional , fizic

Scaderi patologice:

Valorile scazute ale glicemiei se intalnesc in urmatoarele cazuri:

administrarea unor supradoze de insulina

boala Addison

insuficientei tiroidiana

insuficientei hepatica grava

tumori extrapancreatice

prematuri, nou-nascuti cu mame diabetice

anorexie

consum excesiv de alcool

Alte informatii utile:

Deoarece incidenta diabetului zaharat tip 2 a crescut ingrijorator in ultimii ani , se recomada efectuarea glicemiei la debutul pubertatii copiilor care prezinta factorii favorizanti ai diabetului zaharat: obezitate , istoric de diabet gestational sau diabet zaharat lmaternal, HTA. Daca valoarea glicemiei este normala, testarea se va repeta din 3 in 3 ani.

Hipoglicemia primară se întâlneşte destul de rar şi este descoperita deobicei, în timpul copilăriei.

Pacienţii pot prezenta simptome de hipoglicemie, fără să existe insa o scadere a glucozei din sange. În acest caz simptomele dispar prin schimbarea alimentaţiei.

HDL – colesterol

 Definitie si caracteristici:

HDL-colesterol (HDL- C) reprezinta un tip de lipoproteine cu densitate mare , sintetizate si secretate la nivelul celulelor hepatice.

HDL transporta colesterolul din tesuturile extrahepatice catre ficat  impiedicand astfel depunerea acestuia pe peretii arterelor si formarii placii de aterom ; de aceea , se mai numeste si colesterolul “bun”.

Cu cat nivelul HDL-colesterolului este mai mare, cu atat scade riscul aparitiei aterosclerozei.

Ce indica:

Testarea HDL-colesterolului  se efectueaza împreună cu alte teste :trigliceride, LDL-colesterol, colesterol total , ca parte a profilului lipidelor.

Recomandari pentru determinarea colesterolului HDL:

Determinarea HDL-colesterolului ar trebui efectuată si atunci cand persoanele sunt sanatoase. Se realizeaza impreuna cu alte teste (colesterol total, trigliceride) , pentru a monitoriza riscul aparitiei de boli cardiovasculare

 Valori de referinta:

Barbati:  >55  mg/dL

Femei :  >65  mg/dL

 Factori de interferenta:

Efortul fizic sustinut poate determina cresterea HDL-colesterolului. In schimb , fumatul, obezitatea, lipsa activitatilor fizice ,inanitia , stresul, scad concentratia acestuia.

Medicamente care pot creste valoarea HDL-colesterolului:
– contraceptive orale,cimetidina, carbamazepine, coenzima Q10, ciclofenil, estrogeni, lovastatin, simvastatin,fenitoin, insulina, fenobarbital, niacin, nifedipina, furosemid, insulina,etc.

Medicamente care pot scadea valoarea HDL-colesterolului:
-hormoni androgeni,acid chenodeoxicolic,ciclosporina A,diuretice, medicamentele betablocante,interferon, interleukina, medroxiprogesteron, tiazide.

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale HDL-colesterolului se intalnesc in urmatoarele cazuri :

hiperalfalipoproteinemie familiala

hipobetalipoproteinemie

hepatopatie cronica

clearance crescut al trigliceridelor

Scaderi patologice:

Valorile scazute ale HDL-colesterolului se intalnesc in urmatoarele cazuri:

hipoalfalipoproteinemie familiala

afectiuni hepatocelulare

hipertrigliceridemie familiala

diabet zaharat

afectiuni renale

colestaza

anemii si boli mieloproliferative cronice

hipo si hipertiroidism

Hemoleucograma

 Definitie si caracteristici:

Hemoleucograma completa se refera la numaratoarea celulelor de la nivelul sangelui: globulele albe (leucocite) ,globulele rosii (hematii/eritrocite), trombocite , calcularea diversilor  indici , a procentului de hemoglobia, hematocritul, calcularea formulei leucocitare.

Ce indica:

Hemoleucograma completa face parte din analizele de rutina si ne ofera date importante pentru diagnosticarea diferitelor afectiuni hematologice dar si nehematologice (acute sau cronice).

 Recomandari pentru determinarea hemoleucogramei:

Efectuarea hemoleucogramei complete reprezinta cel mai solicitat test de catre medici  deoarece are un rol important in diagnosticarea diferitelor afectiuni cronice sau acute.

Variatii fiziologice:

Valorile hemoleucogramei variaza in functie de sex, varsta, altitudine, ora de recoltare (diferente circadiene) , starea pacientului.

Element	Rol	Valori normale Cresteri patologice Scaderi patologice	Cresteri patologice	Scaderi patologice
Globule rosii (eritrocite/hematii)	Eritrocitele transporta  02 de la plaman spre tesuturi si transporta CO2 de la tesuturi spre plaman.	Variaza cu altitudinea3.5 – 5.5milioane celule/mm3	– afectiuni  congenitale ale inimii-afectiuni pulmonare-deshidratare- afectiuni renale,hepatice- presiune mica de oxigen in sange	– anemie- hemoragie-distrugerea maduvei osoase -afectiuni renale- leucemie-malnutritie
Globule albe(leucocite)	Rol in apararea organismului impotriva infectiilor	4.000 – 10.000 /mm3	– leucemieinfectii-inflamatii- stress	-afectiuni ale ficatului sau splineidistrugerea maduvei osoase-colagenoze autoimune- boli vasculare- radiatii
Trombocite(plachete sanguine)	Rol in oprirea sangerarii si in coagularea sangelui(hemostaza)	150.000-350.000/mm3	-afectiuniinfectioase-afectiuniinflamatorii-fracturi-boli maligne;-boli de colagen -splenectomie -deficitul de fier; -afectiuni chirurgicale	-anemie megaloblastica-afectiuni ale splinei-infectii virale
Hemoglobina	Proteina cu fier din eritrocite care are rol in transportul O2 si CO2; joacă un rol important si în reglarea presiunii sângelui prin relaxarea pereţilor vaselor de sânge	Barbati:12.0 – 16.0 g/dlFemei:11.0 – 15 g/dl(Variaza cu altitudinea)	eritrocitoza	-anemii de diferite tipuri-sindrom hemoragic
Hematocrit	Reprezinta raportul dintre volumul eritrocitelor si volumulde sange total(Variaza cu altitudinea )	Barbati:36.0-50.0 %- Femei:33.0-45.0 %	eritrocitoza	-anemii de diferite tipuri- hemoragii- leucemii- malnutritie- mielom multiplu- artrite reumatoide
VEM	Reprezinta volumul ocupat de un singur eritrocit	Barbati:80 – 100Femtolitrufemei80 – 98femtolitru
HEM	Reprezinta continutul mediu de hemoglobina din eritrocit.	Barbati:27 – 34 pg/celulaFemei25-33pg/celula
CHEM	Masoara raportul dintre masa de hemoglobina si volumul de eritrocite	Barbati:32 – 36 g/dLFemei28 – 38 g/dL		INR (International Normalized Ratio)

 

Definitie si caracteristici:

INR este un test calculat din timpul de protrombina(PT), conform formulei:

INR = (PT pacient / PT plasma normala)*ISI

ISI –Indice international de sensibilitate a tromboplastinei folosite, calculat in raport cu tromboplastina de referinta pentru care ISI =1.

 Recomandari pentru determinarea INR-ului:

Acest test se efectueaza periodic pacientilor care urmeaza un tratament cu medicamente anticoagulante.

Deasemenea, testul este indicat persoanelor care prezinta sangerari , precum si in anemia cronica.

Valori de referinta:

La pacientii care nu sunt in tratament cu medicamente anticoagulante, valorile normale ale INR-ului sunt aproximativ 1.

Cu cat INR-ul este mai mare, cu atat coagularea se realizeaza mai greu .Uzual, persoanele care sunt in tratament cu substante anticoagulante INR trebuie sa fie cuprins intre 2 si 4.

 LDL – Colesterol

Definitie si caracteristici:

LDL-colesterolul reprezinta un tip de lipoproteine cu densitate mica care cu rol de a transporta colesterolul in sange.Se mai numeste colesterol “rau”, deoarece depoziteaza excesul de colesterol la nivelul peretilor vaselor de sange , contribuind la formarea placilor de aterom.

Acestea vor conduce in timp la pierderea elasticitatii vaselor de sange si favorizeaza aparitia afectiunilor cardiovasculare.

Ce indica:

Testarea LDL-colesterolului  se efectueaza împreună cu alte teste :trigliceride, LDL-colesterol, colesterol total , ca parte a profilului lipidelor.

Dintre toate formele colesterolului, acesta este considerat raspunzator de aparitia afectiunilor cardiovasculare.

Recomandari pentru determinarea colesterolului:

Testarea LDL-colesterolului face parte din analizele de rutina pentru adultii sanatosi .

Se efectueaza insa regulat pacientilor care primesc un tratament hipocolesteroleminat , pentru monitorizarea eficacitatii acestuia.

Valori de referinta:

LDL  Colesterol< 160 mg/dL

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale LDL-colesterolului se pot intalni in urmatoarele cazuri :

hipertensiune arteriala

diabet zaharat

Alte informatii utile:

Exercitiile fizice efectuate in mod regulat , o dieta cu consum redus de grasimi saturate si bogata in fibre si fitosteroli , conduc la o scadere a nivelului LDL-colesterolului.

Lipide totale

Definitie si caracteristici:

Lipidele (grasimile) sunt substante de natura organica si reprezinta cea mai importanta sursa energetica a corpului , prin arderea a 1 g de lipide se degaja 9 cal. Cea mai mare parte din lipide se afla depozitata in corp in diferite organe , piele iar o mica parte circula in stare lichida prin sange.

Pe langa functia energetica , lipidele au si rol structural , intra in compozitia unor hormoni, enzime, vitamine liposolubile.

Ce indica:

Cantitatea totala de lipide continuta in 100 g plasma reprezinta lipemia.

 Recomandari pentru determinarea lipidelor totale:

Determinarea lipemiei se recomanda pacientilor in vederea profilaxiei bolilor cardiovasculare.

Valori de referinta:

Lipide totale: 500-900 mg/dL

Variatii fiziologice:

Sarcina , status-ul postprandial pot creste valoarea lipidelor totale.

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale lipemiei sunt mentionate in urmatoarele cazuri:

hiperlipemie de sinteza

diabet zaharat

sindrom nefrotic

insuficienta hepatica

icter mecanic

Scaderi patologice:

Valorile scazute ale lipemiei sunt mentionate in urmatoarele cazuri:

hipertiroidism

afectiuni hepatice grave

Magneziu seric

 Definitie si caracteristici:

Magneziul este un mineral cu rol important in organism atat din punct de vedere structural, cat si functional(activator al unor enzime).

Intra in compozitia sistemului osos, tesului muscular, in diverse fluide ale organismului.

Actiunea magneziului este strans legata de cea a calciului, el contribuind atat la absorbtia intestinala a calciului, cat si la metabolismului acestuia.

Scaderea concentratiei de magneziu  determina o iritabilitate neuromusculara , poate afecta activitatea inimii.

Ce indica:

Concentratia magneziului ne ofera informatii asupra diverselor patologii renale care determina o excretie insuficienta sau crescuta a magneziului , precum si asupra problemelor intestinale care pot scadea absorbtia la nivelul tubului digestiv.

Recomandari pentru determinarea magneziului :

Testul se recomanda persoanelor care prezinta simptome ale deficitului de magneziu, diverse afectiuni renale, diabet, aritmii cardiace.

Valori de referinta:

 Magneziu seric: 1.6-2.5 mg/dL

Variatii fiziologice:

Nivelul magneziului poate creste la gravide in trimestrele 2 si 3 de sarcina.

Factori de interferenta:

Medicamente care pot creste valoarea magneziului:

– amilorid, aminoglicozide, antiacide alcaline,  aspirina (tratament prelungit), cefotaxim, calcitriol, felodipina, litiu, medroxiprogesteron,progesteron, tacrolimus, triamteren, saruri de magneziu.

Medicamente care pot scadea valoarea magneziului:

– amfotericina B, albuterol, , azatioprina, cisplatin,  contraceptive orale, ciclosporina, digoxin, diuretice , doxorubicin, gentamicina,  gluconat de calciu, haloperidol, neomicina, insulina (doze mari), laxative, pentamidina, pamidronat, prednisolon, teofilina, tobramicin, tacrolimus, zalcitabin.

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale magneziului se intalnesc in urmatoarele cazuri:

afectiuni renale

diabet

hipotiroidism

deshidratare

ingestie excesiva de preparate pe baza de Mg

Scaderi patologice:

Valorile scazute ale magneziului sunt mentionate in urmatoarele cazuri:

malabsorbtie

afectiuni renale

alcoolism

hipertiroidism

hiperparatiroidism

pancreatita

arsuri grave

Alte informatii utile:

Aportul recomandat de magneziu este de 320mg la femei si de 400mg la barbati, la femeile care alapteza sau la cele care sunt insarcinate. Alimentele bogate in magneziu sunt: cerealele, ciocolata, cacaua, spanacul, diverse legume si fructe( brocoli, cartofi , avocado , banane,etc) , apa minerala.

Suplimentele cu magneziu se vor lua numai la indicatia medicului.

Potasiu seric

Definitie si caracteristici:

Potasiu (K)este un electrolit prezent in principal in interiorul celulelor (90%).Are rol foarte important in contractia muschilor scheletici si a inimii. Variatii mici ale concentratiei acestuia pot determina insuficienta respiratorie, tulburari ale ritmului cardiac. Impreuna cu alte minerale (calciu si magneziu), potasiu controleaza contractia inimii si frecventa cardiaca.

Homeostazia ( mentinerea in limite normale) potasiului este realizata in special de catre aparatul renal (pin tubii distali si colectori).

Ce indica:

Testul pentru determinarea potasiului ne ofera informatii asupra bunei functionalitati a rinichilor, a inimii.

Recomandari pentru determinarea potasiului :

Determinarea potasiului face parte din analizele medicale de rutina. Se recomanda a se efectua insa periodic pacientilor cu insuficienta renala, hipertensiune, varsaturi, diaree, transpiratii abundente.

Valori de referinta:

Potasiu seric: 3,7 – 5,4 mmol/L

Variatii fiziologice:

Un efort fizic intens, stresul, o alimentatie saraca in potasiu determina scaderea concentratiei acestuia din sange.

Factori de interferenta:

Medicamente care pot creste valoarea potasiului:

-amilorid, amfotericina B, atenolol,  azitromicina, azatioprina, canabis, cefotaxim,clofibrat,  ciclosporina, dexametazona, digoxin, doxorubicina,danazol,  eritropoetina, etretinat,  inhibitori ai enzimei de conversie, indometacin, izoniazid, ketoconazol, labetalol, lovastatin,litiu,  manitol,  metoprolol, metiltestosteron, naproxen, netilmicina, norfloxacin,  nifedipina,ofloxacin, penicilina, pindolol, pentamidina, piroxicam, propranolol, sulindac, spironolactona, tacrolimus, timolol, trimetoprim, triamteren, zalcitabin.

Medicamente care pot scadea valoarea potasiului:

-albuterol, acetazolamida,  aspirina, azatioprin, bumetanid,  carbenicilina, carbamazepin, cefalexin,  clorotiazid, clorochina, cisplatin, corticosteroizi, dobutamida,  flucitozina,fluconazol, furosemid, gentamicina, insulina, ketoprofen, laxative, levodopa, litiu, metoclopramid, moxalactam, metilprednisolon, naproxen, neomicina, nifedipina, ondansetron, pamidronat,  piperacilina, plicamicina, penicilina, prednison, spironolactona, streptozocin, tacrolimus, tetraciclina, tobramicina, trimetoprim, teofilina, ticarcilina.

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale potasiului se intalnesc in urmatoarele cazuri:

insuficienta renala

diabet

hipoaldosterolism

traumatisme musculare severe

Scaderi patologice:

Valorile scazute ale potasiului sunt mentionate in urmatoarele cazuri:

deficit alimentar de potasiusindrom de malabsorbtiehiperaldosteronismalcoolism cronicunele leucemiideshidratareaarsuri severe Proteina C reactiva   Definitie si caracteristici: Proteina C reactiva nu se gaseste in mod normal in sange. Ea apare ca raspuns al organismului la aparitia unor inflamatii, infectii sau diverse afectiuni. Rolul acesteia este de a neutraliza toxinele provenite din leziunile celulare.

 Ce indica:

 

Testul de Proteina C reactiva nu este specific pentru a diagnostica o boala anume , este folosit ca indicator general in cazul unor boli cardio-vasculare , afectiuni inflamatorii, etc.

 Recomandari pentru determinarea Proteinei C reactive:

Testul CRP este folosit pentru a evalua următoarele afectiuni :

unele forme de artrită

afecţiuni inflamatorii ale intestinelor

boli autoimune

boli inflamatoriii pelvine

dupa interventii chirurgicale

afectiuni cardio-vasculare

arsuri

Valori de referinta

Proteina C reactiva < 6 mg/dL

 Factori de interferenta:

Valorile CRP pot fi relevante în ultimul trimestru de sarcina, în cazul folosirii anticonceptionalelor sau urmare a unei medicatii hormonale.

De asemenea, nivelul CRP poate creste si la obezi.

 Cresteri patologice:

Valorile crescute de CRP  sunt prezente in cazul inflamatiilor acute si a infectiilor.

Proteine totale serice

Definitie si caracteristici:

 

Proteinele sunt sintetizate in marea lor majoritate la nivelul celulelor hepatice. Au un important rol structural, contribuie la formarea tuturor celulelor si tesuturilor din organism. Proteinele intervin si in procesul de coagulare, aparare a organismului impotriva infectiilor, au rol de transportor pentru alte substante.

 Ce indica:

 

Testul pentru determinarea proteinelor totale se efectueaza pentru determinarea starii de nutritie, pentru depistarea diverselor afectiuni hepatice , renale.

 Recomandari pentru determinarea proteinelor totale:

Se recomanda determinarea proteinelor totale pacientilor care prezinta diverse sindroame edematoase , afectiuni hepatice, renale , pacientilor care prezinta pierderi mari in greutate.

Valori de referinta:

La adulti: 6,2 – 8,0 g/dL

Factori de interferenta:

La gravide in ultimul trimestru de sarcina se poate constata o scadere a nivelului proteinelor plasmatice.

De asemenea, imobilizarea prelungita in urma unor interventii ortopedice sau dupa traumatisme scad nivelul proteinelor plasmatice.

Medicamente care pot creste valoarea proteinelor totale:

-hormoni androgeni, corticosteroizi,insulina, hormoni tiroidieni, contraceptive orale

Medicamente care pot scadea valoarea proteinelor totale:

-alopurinol, estrogeni

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale proteinelor plasmatice se intalneste in urmatoarele cazuri :

hemoconcentratia

afectiuni hepatice cronice

colagenoze

mielom multiplu

poliartrita reumatoida

 Scaderi patologice:

 

Valorile scazute ale proteinelor plasmatice sunt mentionate in urmatoarele cazuri :

aport insuficient de proteine

afectiuni hepatice

afectiuni renale

insuficienta cardiaca

afectiuni severe dermatologice

Alte informatii utile:

Scaderea nivelului proteinelor plasmatice sub 4 g/dL poate provoca edeme.

 Sediment urinar

Definitie si caracteristici:

Sedimentul urinar este reprezentat de componentele insolubile existente in urina.

 Ce indica:

 

Analizarea sedimentului urinar ne ofera informatii asupra bunei functionalitati a aparatului renal , ficatului, ne ofera informatii despre anumite boli metabolice (diabet) etc.

Recomandari pentru determinareasedimentului urinar:

Sedimentul urinar se analizeaza in conditiile suspiciunii unei afectiuni renale acute sau cronice , diabet , etc.

1.Aspect:

Urina in conditii normale este un lichid limpede. Tulburarea acesteia poate fi provocata de diverse saruri, puroi, mucus, celule epiteliale .Deasemenea, grasimile dau un aspect laptos urinii.

2.Densitatea

Depinde are valori normale cuprinse intre 1.005 -1.030 g/dm ³

Cantitatea de urina eliminata depinde raportul dintre consumul de lichide si pierderile de apa prin procesul de transpiratie.

3. Ph

pH= 4.7-8

Scaderi patologice

Valori scazute ale pH acid se intalnesc in:

Diabetul zaharat

Insuficienta renala decompensata

RAA

Urini foarte acide (pH < 4,5) se intalnesc in procesele maligne , febra, diaree abundenta, acidoza diabetica sau metabolica.

Cresteri patologice

Cresterea pH-ului urinar (urina alcaline) se intalneste in:

Alcaloza metabolica

Varsaturi abundente

Infectii ale cailor urinare

4. Proteine urinare (proteinurie, albuminurie)

In sumarul de urina in conditii fiziologice nu exista proteine; urina are un aspect limpede.

Prezenta proteinelor in urina poate fi cauzata de diverse afectiuni renale, intoxicatii exogene, insuficienta cardiaca, hemoragii, traumatisme cerebrale , etc.

5. Glucoza

In conditii fiziologice urina nu contine decat cantitati foarte mici de glucide .

In anumite conditii, glucoza poate aparea in cantitati mari (= glicozurie).

Glicozuriile apar atat in conditii patologice (diabet zaharat, diabet renal, afectiuni hepatice, hipertiroidism, acromegalie, etc), dar si temporar in conditii fiziologice (ingestie alimentara crescuta de dulciuri, eforturi fizice mari) .

6. Compusi cetonici

In conditii fiziologice urina nu contine decat cantitati foarte mici de compusi cetonici (acetona fiind compusul principal).

Cantitatea lor creste in conditii fiziologice (eforturi fizice mari) sau patologice (diabet zaharat , afectiuni gastro-intestinale, varsaturi accentuate, etc)

7. Pigmenti urinari

In conditii fiziologice, culoarea urinii este determinata de pigmentii si cromogenii existenti in urina (urobilinogenul, urobilina, urocromii, etc).

In conditii patologice, in urina se intalnesc pigmenti sanguini, biliari, saruri biliare. Prezenta acestora ne indica un icter obstructiv (determinat de calculi , inflamatii ale cailor biliare, pancreatita cronica, ascarizi canaliculari) sau icter parenchimatos hepatic(determinat de hepatita epidemica, mononucleoza infectioasa, pneumonii, intoxicatii , afectiuni hepatice).

Urobilinogenul creste in cazul abcesului hepatic, tumorilor hepatice, steatoza hepatica , icter hemolitic.

 Alte informatii utile:

Urina se recolteaza dimineata (prima urina), dupa efectuarea igienei regiunii genitale.

Acesta trebuie analizata in max. 4 ore de la recoltare. La femei se va evita efectuarea analizei in perioada ciclului menstrual.

Sideremie

Definitie si caracteristici:

 

Sideremia masoara cantitatea de fier din sange. Aceasta difera in functie de sex, varsta (cantitatea de fier scade in timpul cresterii organismului).

In organism fierul intra in structura compusilor hem (hemoglobina, mioglobina), a unor enzime, circula in plasma legat de o proteina( transferina) sau este depozitat sub forma de feritina .

 Ce indica:

 

Testul pentru determinarea sideremiei este efectuat pacientilor care prezinta manifestari clinice de anemie (oboseala, ameteala,stare de slabiciune), de intoxicatie cu fier(diaree, varsaturi, melena, dispnee, letargie, soc, coma), precum si pacientilor diagnosticati cu diferite tipuri de anemie ,in vederea monitorizarii acesteia.

 Recomandari pentru determinarea sideremiei:

Diagnosticarea diferitelor tipuri de anemie
Diagnosticarea intoxicatiei cu fier

Valori de referinta:

Adulti: Barbati=50.3-167.7 μg/dL

Femei=48.2-150.9 μg/dL

Copii < 1 luna 32.0-112 μg/dL

1-12 luni 27-109 μg/dL

1-3 ani 29-91 μg/dL

4-6 ani 25-115 μg/dL

7-9 ani 27-96 μg/dL

10-12 ani 28-112 μg/dL

13-15 ani 26-110 μg/dL

16-18 ani 27-138 μg/dL

 Variatii fiziologice:

Nivelul sideremiei creste la femei in perioada premenstruala si scade in timpul menstruatiei.

 Factori de interferenta:

Medicamente care pot creste valoarea sideremiei:
– acid acetilsalicilic, chimioterapice, contraceptive orale, cefotaxim,  cloramfenicol, cisplatin,  fier dextran ,multivitamine care contin fier, metimazol, meticilina, metotrexat.

Medicamente care pot scadea valoarea sideremiei:
– alopurinol, aspirina, corticotropin, colestiramina, cortizon, metformin.

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale valoarea sideremiei se intalneste in urmatoarele cazuri :

talasemie

anemie hemolitica

anemie sideroblastica

afectiuni hepatice

intoxicatie acuta cu fier

eritropoieza diferentiata

Scaderi patologice:

 

Valorile scazute ale valoarea sideremiei sunt mentionate in urmatoarele cazuri :

carenta de fier

anemia feripriva

absorbtie deficitara de fier

afectiuni renale

 Alte informatii utile:

Absorbtia fierului este strans legata de prezenta vitaminei C (lipsa acesteia poate determina o scadere a nivelului sideremiei).

Sodiu seric

Definitie si caracteristici:

 

Sodiul (Na) reprezinta un microelement vital pentru organism, fiind principalul component al fortei osmotice. Sodiu contribuie la functionarea in conditii normale a sistemului nervos si muscular.

Principalele surse de sodiu sunt reprezentate de catre sarea de bucatarie si alimente. Cresterea ingestiei de sodiu poate determina cresterea tensiunii arteriale, volumul lichidului extracelular este influntat de cantitatea totala de sodiu.

Rinichii alaturi de o serie de hormoni contribuie de mentinerea sodiului in limite normale.

Ce indica:

 

Determinarea sodiului este indicata pentru investigarea echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic al organismului.

Recomandari pentru determinarea acidului uric:

Determinarea sodiului este o analiza de rutina pentru pacientii cu edeme, afectiuni renale, sindrom diareic sever, afectiuni hepatice, diabet insipid, etc.

Valori de referinta:

Na seric=136 – 145  mmol/L

Factori de interferenta:

Medicamente care pot creste valoarea sodiului seric:

-hormonii anabolici, corticosteroizi, cortizon, contraceptivele orale

Medicamente care pot scadea valoarea valoarea sodiului seric:

-medicamentele laxative, antiinflamatorii nesteroidiene, antidepresivele
Cresteri patologice:

Valorile crescute ale sodiului seric sunt mentionate in urmatoarele cazuri :

insuficienta cardiaca

ciroza hepatica

traumatisme cerebrale

hiperaldosteronism

Scaderi patologice:

 

Valorile scazute ale sodiului sunt mentionate in urmatoarele cazuri :

aport redus de sare alimentara

ingestie scazute de lichide

poliurii

insuficienta renala cronica

insuficienta corticosuprarenala

 Alte informatii utile:

Pentru un adult sanatos sunt necesare 3-5g sare in 24h in vederea pastrarii unui echilibru hidro-electrolitic in conditii normale.

TGO

 

 Definitie si caracteristici:

 

TGO (transaminaza glutamica oxaloacetica sau aminotransferaza aspartat-AST) reprezinta o enzima aflata in special la nivelul ficatului si miocardului, dar prezenta in cantitati mici si in tesutul muscular, rinichi, creier.

In conditii normale  enzima ramane cantonata la acest nivel, dar cand exista o patologie a acestor organe, TGO se elibereaza in sange.

Nefiind o enzima foarte specifica ficatului, cresterea TGO nu inseamna neaparat o afectare a acestuia.

Ce indica:

 

Testul pentru determinarea TGO este efectuat impreuma cu alte analize pacientilor pentru depistarea afectiunilor hepatice.

Recomandari pentru determinarea TGO :

Testul pentru determinarea TGO este recomandat persoanelor care prezinta simptome ale afectarii hepatice(icter, oboseala, somnolenta, dureri abdominale), consumatorilor de alcool, persoanelor predispuse la virusuri hepatice sau pacientilor care urmeaza un tratament pentru aceste boli, pentru verificarea eficacitatii acestuia.

Niveleul TGO creste si in afectiuni extrahepaticer:infarct miocardic , afectiuni musculare.

Valori de referinta:

TGO :<37 U / L

 Variatii fiziologice:

Valoarea TGO este diferita in functie de varsta (mai mica la copii), sex, ereditate, alimentatie, diferite stari fiziologice (menopauza, efort).

Factori de interferenta:

Medicamente care pot creste valoarea TGO:

-toate medicamente care produc colestaza, care produc o afectare hepatocelulara.

 Medicamente care pot scadea valoarea TGO:

– alopurinol, clomipramina, ciclosporina, ibuprofen, metronidazol, prednison, penicilamina, progesteron, rifampicina, vitamina C, simvastatin, ursodiol.
Cresteri patologice:

Valorile crescute ale TGO se intalneste in urmatoarele cazuri :

hepatita virala

hepatita toxica

hepatita cronica

necroza hepatica

traumatisme hepatice

infarct miocardic acut

stari septice

interventii pe cord

Scaderi patologice:

 

Valorile scazute ale TGO sunt mentionate in urmatoarele cazuri :

dializa renala cronica

alcoolici

malnutritie

Alte informatii utile:

Cresterea TGO nu este proportionala cu pronosticul bolii; in hepatitele virale A si B nivelul TGO este foarte mare, dar acestea au in general o evolutie foarte buna; in schimb in hepatita cu virus C nivelul TGO este mai mic, dar aceasta boala poate evolua catre ciroza hepatica.

TGP (ALT, ALAT)

 Definitie si caracteristici:

 

TGP reprezinta o enzima care se afla in cantitate mare la nivelul celulei hepatice, iar in cantitati mult mai mici in rinichi , inima, muschi.

Cand ficatul este afectat, aceste enzime sunt eliberate in sange, crescand astfel concentratia acestora aici.

Ce indica:

 

Cresterea nivelului TGP ne ofera informatii asupra diverselor patologii hepatice.

Pentru o diagnosticare cat mai precisa, testul TGP se efectueaza de regula impreuna cu alte determinari : TGO, fostataza alcalina, etc.

Recomandari pentru determinarea TGP:

Testul pentru determinarea TGP este recomandat persoanelor care prezinta simptome ale afectarii hepatice(icter, oboseala, somnolenta, dureri abdominale), consumatorilor de alcool, persoanelor predispuse la virusuri hepatice sau pacientilor care urmeaza un tratament pentru aceste boli, pentru verificarea eficacitatii acestuia.

Valori de referinta:

TGP : <40 U/L

 Variatii fiziologice:

In sarcina pot fi intalnite scaderi ale TGO. Obezitatea, unele afectiuni dermatologice pot determina o crestere a TGO.

 Factori de interferenta:

Medicamente care pot creste valoarea TGP:

-toate medicamente care produc colestaza, precum si cele care produc o afectare hepatocelulara.

Medicamente care pot scadea valoarea TGP:

– aspirina, ciclosporina,simvastatin, interferon, ketoprofen .

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale TGP se intalnesc in urmatoarele cazuri :

hepatite acute virale si toxice(cresteri de 20-100 ori)

steatoza hepatica (cresteri de 2-3 ori)

hepatita cronica persistenta(cresteri moderate)

mononucleoza hepatica

cancer hepatic

infarct miocardic

Scaderi patologice:

 

Valorile scazute ale TGP sunt mentionate in urmatoarele cazuri :

unele afectiuni oncologice

infectii urinare

malnutritie

alcoolism

 Alte informatii utile:

 In hepatitele alcoolice raportul TGO/TGP poate fi mai mare de 2, datorita scaderii continutului hepatic de TGP.

Trigliceride serice

Definitie si caracteristici:

 

Trigliceridele sunt alcatuite dintr-o molecula de glicerina legata covalent de un numar de 3 acizi grasi. Ele reprezinta cea mai importanta sursa energetica pentru activitatea musculara.Trigliceridele din sange sau plasma impreuna cu colesterolul formeaza lipidele plasmatice si provin din doua surse: una exogena, reprezentata de grasimile ingerate si o sursa endogena , fiind sintetizate de catre organism. Transformarea grasimilor in trigliceride are loc la nivelul celulei hepatice Cresterea trigliceridelor la nivel plasmatic poarta numele de hipertrigliceridemie.

Ce indica:

Nivelul trigliceridelor din sange ne ofera informatii asupra riscului de aparitie a bolilor cardiovasculare, deoarece acestea determina ingrosarea vaselor de sange si ingreuneaza astfel circulatia sanguina.

Recomandari pentru determinarea trigliceridelor:

Determinarea trigliceridelor face parte din analizele de rutina la adulti si se efectueaza pacientilor pentru a determina riscul aparitiei bolilor cardiovasculare.

Persoanele diabetice trebuie sa-si verifice nivelul trigliceridelor frecvent, deoarece acesta creste foarte mult in functie de nivelul glicemiei.

Valori de referinta:

Trigliceride : <150 mg/dL

Variatii fiziologice:

Dupa mese bogate in grasimi si consum de alcool s-a constatat o crestere a nivelului trigliceridelor.

Sedentarismul, sarcina, obezitatea conduc la o crestere a trigliceridelor.

In schimb, efortul fizic , dieta vegetariana, determina o scadere a trigliceridelor.

Factori de interferenta:

Medicamente care pot creste valoarea trigliceridelor:
– betablocante, catecolamine, corticosteroizi, ciclosporine, colestiramina, danazol, diazepam, diuretice, estrogeni, etanol,isotretinoin, interferon, retinol, miconazol.

Medicamente care pot scadea valoarea trigliceridelor:
-acid ascorbic (doze mari), acid chenodeoxicolic , acizi grasi omega-3 acid aminosalicilic, asparaginaza, doxazosin, clofibrat, gemfibrozil, heparina, niacin, prazosin, progestative, terazosin.

Cresteri patologice:

Valorile crescute ale trigliceridelor se intalnesc in urmatoarele cazuri :

hiperlipoproteinemii primare si secundare

hipotiroidism

diabet zaharat

alcoolism

afectiuni hepatice

afectiuni renale

sindrom Down

Scaderi patologice:

 

Valorile scazute ale ale trigliceridelor se intalnesc in urmatoarele cazuri :

malnutritie

hipertiroidism

hiperparatiroidism

afectiuni oncologice

 Alte informatii utile:

Exercitiile fizice moderate efectuate cel putin 30 de minute zilnic pot determina scaderea trigliceridelor.La barbati trigliceridele cresc odata cu varsta pana la 50 de ani , apoi scad lent.
Exista cazuri in care pacientul prezinta hipertrigliceridemie ,dar colesterolul este in limite normale.

Uree serica

Definitie si caracteristici:

 

Ureea reprezinta produsul final al metabolismului proteinelor; se sintetizeaza la nivel hepatic prin descompunerea proteinelor pana la aminoacizi.

In conditiile unei filtrari glomerulale normale, concentratia ureei creste proportional cu aportul de proteine si scade cu cresterea anabolismului.

Determinarea ureei ne ofera informatii asupra functiei renale; in cazul afectiunilor renale cantitatea de uree excretata prin urina scade; iar in cazul unui aport alimentar proteic exagerat, diabetului zaharat, aceasta creste.

In urina, ureea reprezinta circa jumatate din solidele dizolvate .

Ce indica:

Analiza pentru determinarea ureei este indicata persoanelor cu afectiuni renale, in vederea monitorizarii functiei aparatului renal, precum si persoanelor sanatoase , pentru evaluarea starii generale de sanatate.

Recomandari pentru determinarea ureei:

 Evaluarea starii generale de sanatate

Afectiuni renale

Afectiuni cardiace

Diabet

Valori de referinta:

Uree: 15-40 mg/dL

 Variatii fiziologice

Copii prezinta valori mai mici ale ureei , datorita scaderii catabolismului proteic.

Un regim alimentar sarac in proteine si crescut in carbohidrati scade valoarea ureei. In schimb, aportul crescut de proteine si alcool, alaturi de consum redus de apa poate determina cresterea temporara a acesteia.

 Factori de interferenta:

Medicamente care pot creste valoarea ureei:
– acetaminofen, acetazolamid, acid aminocaproic, acyclovir, albendazol, acid nalidixic,  amikacin, amilorid, amiodarona,antiacide alcaline, alopurinol, amantadina, aminoacizi, amfotericina B, asparaginaza, azatioprin, azitromicina, aspirina, atenolol, bacitracin, benazepril, bisoprolol, busulfan, capreomicin, captopril, carbamazepin, carvedilol,  calcitriol, canabis, caspofungin, cefaclor, cefamandol,  cefoperazon, cefotaxim,cefazolin, cefixim, cefotetan, cefoxitin, cefpodoxim, ceftibuten,  cefuroxim, cefalexin, cefaloridin, cefalotin,ceftizoxim, ceftriaxon, cetirizin, cloroform, clorotiazida, cimetidina, cinoxacin, ciprofloxacin,clorfeniramina, clortalidona,  cisplatin, claritromicina, clindamicina, clonidina,  ciclosporina,codeina, cotrimoxazol, colistin, dexametozona, dextran, diazoxid, diclofenac, disopiramida, diazepam, diuretice, doxorubicin, doxiciclina,  epoetin alfa, eprosartan, etambutol, enalapril, ergotamina,eter, etidronat, etretinat, fludarabina, foscarnet, furosemid, fenoprofen, flucitozin, ganciclovir,  gentamicina, griseofulvina, hidroclorotiazid, hidroxiuree,  hidralazina,ibuprofen, idarubicin, ifosfamida, imipramina,  isotretinoin,indometacin, kanamicina, ketoprofen, labetalol, leuprolid, lidocaina, lisinopril,levodopa,  litiu, losartan, lovastatin,acid mefenamic, meropenem,  manitol, meticilina, metisergid, metoprolol,  metilprednisolon, metoprolol, metotrexat, metildopa, mitomicin, mitoxantron, moxalactam, naproxen, netilmicina, nifedipina, nitrofurantoin, neomicina, norfloxacin, ofloxacin, oxacilina, pamidronat,  pentamidina, pentostatin, penicilamina, penicilina, piperacilina, piroxicam, probenecid, propafenona, preparate de fier, propranolol, rifampicina, ramipril, spironolactona, streptokinaza, streptomicina, saruri de aur, streptozocin, sulfametoxazol, sulfasalazina, sulindac,  tetraciclina, taliu, tacrolimus, ticarcilina, ticlopidin, tobramicin, tramadol, triamteren, triazolam,trandolapril, tretinoin,  trimetroprim, ursodiol, valsartan, vasopresin,vancomicin, vitamina D, zalcitabin.

Medicamente care pot scadea valoarea ureei:
-acid ascorbic, fenotiazine.

 Cresteri patologice:

Cresterea concentratiei ureei poarta numele de azotemie.

Valorile crescute ale ureei se intalneste in urmatoarele cazuri :

Afectiuni datorate scaderii perfuziei renale (azotemie prerenala): soc, insuficienta cardiaca congestiva, hemoragie digestiva, deshidratare

Afectiuni renale (azotemie renala): obstructii ale tractului urinar, glomerulonefrite, pielonefrite, (azotemie postrenala)

Diabet zaharat cu cetoacidoza

Neoplasm

Arsuri

Stari febrile prelungite

IMA

Scaderi patologice:

 

Valorile scazute ale ureei sunt mentionate in urmatoarele cazuri :

insuficienta hepatica

acromegalie

malabsorbtie

malnutritie

hiperamoniemiile ereditare

SIADH

Alte informatii utile:

Se poate determina atat ureea serica propriu-zisa cat si portiunea azotata a acesteia – ureea nitrogen (BUN). Factor de corectie:BUN x 2,14 = Uree sau Uree x 0,46 = BUN

VSH( Viteza de sedimentare a hematiilor)

Definitie si caracteristici:

 

VSH-ul reprezintă viteza de sedimentare a globulelor rosii (hematiilor).Acestea au proprietatea de a sedimenta lent atunci cand sangele este recoltat intr-un tub de sticla in care exista o anumita cantitate de substanta anticoagulanta.

Ce indica:

Determinare VSH-ului este o analiza uzuala , de tip nonspecific deoarece valoarea acestuia creste in diverse infectii, dar nu poate indica clar cauza acesteia.

Recomandari pentru determinarea VSH-ului :

Determinare VSH-ului face parte din analizele de rutina, se efectueaza impreuna cu alte teste pentru diagnosticarea unor infectii, inflamatii, afectiuni autoimune, boli renale, cancer, etc;

Valori de referinta:

VSH: 3-10 mm -1 ora ;  6-20 mm – 2 ore

Variatii fiziologice:

VSH-ul se poate modifica in timpul menstruatiei , in sarcina incepand din trimestrul 2 de gestatie. Temperaturile mai mari de 24 ^oC scad valoarea VSH-ului.

Medicamente care pot creste valoarea VSH-ului:

-anticonvulsivante, aspirina,contraceptive orale, dextrani , carbamazepina, cefalotin, ciclosporina A, dexametazona,  fluvastatin, hidralazina,  isotretinoin,indometacin, lomefloxacin, misoprostol, metisergid, ofloxacin, procainamida, propafenona,  sulfametoxazol, zolpidem,quinina.

Medicamente care pot scadea valoarea VSH-ului:

-aur, aspirina, antiinflamatorii nesteroidiene, corticotropin, ciclofosfamida,  metotrexat, penicilamina,glucocorticoizi, hidroxiclorochina, sulfasalzina, trimetoprim, tamoxifen.

 Cresteri patologice:

Valorile crescute ale VSH-ului se intalneste in numeroase cazuri ;

infectii

inflamatii

pneumonii

sifilis

tuberculoza

endocardita bacteriana subacuta.

afectiuni neoplazice

boli de colagen

afectiuni parazitare

afectiuni hepatice

intoxicatii acute cu metale grele.

anemii

afectiuni tiroidiene

Alte informatii utile:

Valoarea VSH-ului de peste 40mm/h trebuie repetat la un interval de 2 saptamani, chiar si in absenta unor semne de boala.

Varstnicii au pot avea un VSH peste limita normala, dar fara o semnificatie patologica.